Divorțul reprezintă actul de desfacere a căsătoriei în mod legal. În România, aceasta se poate realiza printr-un proces, urmând una din două căi: divorțul din motive temeinice sau divorțul prin acordul ambilor soți. În măsura în care există copii ca urmare a căsătoriei se pune problema acordării Custodiei asupra minorilor. În acest caz se formează o familie de tip monoparental în care minorii locuiesc cu unul dintre părinți.
Concubinajul este acea relație interumană în care doi adulți hotărăsc că trăiască și să se gospodărească în comun. Concubinajul nu este recunoscut în legislația română. Potrivit prevederilor Codului Familiei, statul român recunoaște doar căsătoria încheiată în fața ofițerului de stare civilă.
Căsătoria este o uniune legalizată prin care două persoane de obicei de sexe diferite sau mai mult de doi parteneri (în țările care recunosc poligamia) s-au decis să întemeieze o familie, să trăiască și să-și împartă veniturile și bunurile materiale în comun. Prin actul căsătoriei se creează o relație de rudenie între familiile persoanelor implicate. Căsătoria este o instituție în care relațiile interpersonale, de obicei, intime și sexuale, sunt recunoscute într-o varietate de moduri, în funcție de cultura sau subcultura în care se petrece.
Convenția matrimonială este o convenție încheiată între cei doi viitori soți, convenție care reglează situația patrimoniului celor doi soți. Convenția matrimonială are rolul de a dezambiguiza apartenenta unor bunuri dobândite în timpul mariajului în sensul de a clarifica care sunt bunuri comune și care sunt bunuri proprii a unuia sau altuia dintre parteneri. În limbajul obișnuit se folosește sintagma contract prenupțial (care, însă, nu se suprapune identic peste reglementarea convenției matrimoniale).