Legea privind alienarea parinteasca

Avem placerea sa va punem la dispozitie un material tradus recent de catre voluntarii ARPCC si care reprezita prima încercare legislativa coerenta din lume care abordeaza fenomenul alienarii parintesti.

Legea a fost emisa în vara anului 2010 în Brazilia si defineste alienarea parentala ca fiind: “interventia în formarea psihologica a unui copil ori adolescent, provocata de oricare dintre parinti, de bunici sau de persoanele care detin copilul ori adolescentul sub autoritatea, tutela sau supravegherea lor, cu scopul ca minorul sa respinga pe unul dintre parinti sau cu scopul de a împiedica construirea si mentinerea legaturilor personale dintre minor si parintele sau.”

Legea indica actele tipice de alienare parentala, fara a considera enumerarea ca fiind limitativa:

- efectuarea unor campanii de denigrare a modului în care parintele tinta îsi exercita drepturile si obligatiile parintesti;
- împiedicarea exercitarii autoritatii parintesti;
- obstructionarea contactului dintre copil ori adolescent si parintele tinta;
- împiedicarea dreptului legal de a exercita viata de familie;
- restrictionarea deliberata a accesului parintelui tinta la informatii personale relevante cu privire la copil ori adolescent, inclusiv la informatiile legate de scoala, de situatia medicala sau de modificare a adresei de resedinta;
- depunerea unor acuzatii false de catre alienator sau de catre copil împotriva unui parinte (viol, abuz) împotriva membrilor familiei acestuia sau împotriva bunicilor, pentru a împiedica sau preveni prezenta lor în viata copilului sau adolescentului;
- schimbarea fara justificare, a resedintei copilului  într-un loc îndepartat, cu scopul de a face dificil copilului ori adolescentului interactiunea cu celalalt parinte, cu familia acestuia sau cu bunicii

Legea stabileste responsabilitatea autoritatilor de a monitoriza situatia printr-o comisie de specialisti si ofera posibilitatea restabilirii contactelor parinte-copil prin vizite asistate. O astfel de încercare se face si în prezent si în România prin proiectul de modificare a legii 272/2004 (a se vedea avizul CSM).

De asemenea, legea stabileste masuri de combatere a alienarii, precizând cerinta de a fi tratate cu celeritate astfel de cazuri. Masurile sunt lasate la aprecierea instantei, în functie de gravitatea fenomenului de alienare identificat:

1.     declararea faptului ca s-a identificat alienarea parentala si notificarea alienatorului;
2.     extinderea programului de legaturi personale în favoarea parintelui tinta;
3.     aplicarea unei amenzi alienatorului;
4.     stabilirea unei consilieri psihologice sau psiho-sociale;
5.     modificarea custodiei în custodie comuna sau unica;
6.     stabilirea printr-un ordin de restrictie a resedintei copilului sau adolescentului la o anumita adresa;
7.     declararea suspendarii autoritatii parintesti pentru alienator;

Sursa: medierenet.ro